ISTORIC

Nisipari este un sat în partea de centrală a judetului Constanta, în Podisul Medgidiei. Apartine administrativ de comuna Castelu. La recensamântul din 2002 avea o populație de 1862 locuitori.

                                  Învătământul în localitate

 

      Prima scoală din Nisipari a functionat într-una din cele trei geamii de care amintea I.M. Dobrogeanu la 1904. Deasemeni, prima grădinită a fost înfiintată în anul 1909 și instalată în local propriu, astăzi în ruină.

     A existat însă si o scoală germană, situată lângă actuala biserică (fosta casă de rugăciune), ce avea ca învătător pe Rossman venit din Basarabia (Sarata) despre care se spunea că era iubitor de muzică. După el au urmat Christian Spietel, Liebelt, Arlt (ulterior s-a mutat la Alakapu), Wagner și Eduard Kargel1.

       Lucrările pentru construirea actualei scolii din Nisipari au început în anul 1936 prin contributia boierului Mihail Valaori, lăcasul primind initial numele de Iuliu Valaori. Mihail Valaori a întocmit singur planul clădirii, având drept model o fotografie a Scolii Normale din Arad care fusese amenajată ca local de învătământ internat în anul 1928-1929. Învătătorul Tache Bănică i-a sugerat să solicite Ministerului de Resort un plan tip întocmit de specialisti. Valaori a refuzat dar, în urma insistentelor, a modificat planul initial.

      Ceremonia inaugurării Scolii din Nisipari precum și a Dispensarului, a avut loc la data de 25 iunie 1940, moment foarte bine prezentat în paginile presei constăntene din acea vreme. Cu prilejul inaugurării, Tache Bănică, directorul de atunci al scolii, a fost desconcentrat pentru o lună de zile, la interventia lui Mihail Valaori, de la Regimentul 38 Infanterie care, la data aceea, se afla la Enigea, în Cadrilater, pentru a pregăti festivitatea.

        Învătătorul Tache Bănică povestea că Mihail Valaori a refuzat să-l plătească pe Episcopul Gherontie al Tomisului pentru slujba de sfintire a lăcasurilor amintite, considerând că este de datoria înaltei fete bisericesti să contribuie la oficierea acestui serviciu religios. Tot el preciza că acesta era un obicei în Moscopole, locul de obârsie al familiei Valaori, unde existau 40 de biserici ridicate prin donatii particulare.2

        Invitatii la această ceremonie au participat apoi la o masă festivă organizată într-un salon de clasă unde s-au servit 12 miei pregătiti la protapul din curtea scolii, după specialitatea macedonenilor. Parte din această traditie se păstrează si astăzi.

        Dl. Prof. Univ. Dr. Gh. Dumitrașcu povestea că, în anii în care domnia sa a urmat Scoala primară (1946-1953), încă mai era scris pe frontispiciul de la intrare numele patronului. Directorii care au urmat, fideli regimului politic din acele timpuri si, mai ales, pentru a creste în ochii superiorilor pentru faptele de curaj de care au dat dovadă, fie că l-au acoperit cu ciment, fie că l-au demartelat pentru a nu se mai păstra nimic peste ani.

       În anii de după cel de-al doilea Război Mondial, învătământul la Nisipari a continuat, elevilor scolii facilitându-se accesul la lumina cărtii cu ajutorul cadrelor didactice care erau fie din sat, fie din localitătile învecinate (în acest caz erau nevoite să facă navetă).

        În 1950, învătătorii care activau în scoala din sat erau: Constantin Popescu (director), Tache S. Bănică, Elena C. Popescu, Panaitita T. Bănică, Naim A. Nurla si Maria F. Iordache. În acelasi an, au mai fost numite la scoala din Nisipari următoarele cadre didactice: învătătoarea Mărgean Nita, învătătoarea Munteanu Elena, profesorul Letcă Gheorghe și sotia sa, învătătoarea Letcă Maria.

       Important de retinut este faptul că, în adresele de numire a noilor cadre didactice din sat se stipula ca acestora să le fie asigurate de către comunitatea locală cazarea, hrana si combustibilul pentru iarnă.

       Scoala din Nisipari a suferit distrugeri la acoperis, ferestre etc. în anul 1957, de pe urma unei ploi noroioase și un vânt puternic, fapt pentru care Trustul de Constructii Judsean Constanta a alocat suma de aproximativ 90 000 lei pentru reparatii.

      Ca directori, au mai rămas în memoria colectivitătii nisipărene Ioan Scopilide, Tache Bănică și Gheorghe Letcă.

       Prezentul constituie pentru școala din Nisipari, un alt început. Vechiul lăcas a fost refăcut în totalitate si modernizat la nivel european cu ajutorul financiar direct al Guvernului României si cel al Primăriei comunei Castelu, între anii 2004-2005. Tot în această perioadă, vechiului corp de clădire al scolii i-a mai fost adăugat unul nou, situat lângă cel dintâi, pentru a facilita accesul la învătătură numărului ridicat de elevi pe care satul îl are în prezent. Lângă scoală, s-a ridicat în anul 2005 prin proiect guvernamental o modernă sală de sport în care elevii nisipăreni îsi desfăsoară activitătile din aria curriculară de specialitate, dar unde au loc si competitiile sportive la nivel local si judetean în care ei sunt implicati, de pe urma cărora au câstigat multe trofee.

        La 15 mai 2004, în prezenta unor oficialităti judetene si comunale, a avut loc inaugurarea reabilitării moderne a vechii clădiri a Scolii cu clasele I-VIII din Nisipari si darea oficială în folosintă a Sălii de Sport, în cadrul Primei Întâlniri a Fiilor Satului.

        Încălzirea scolii se face pe baza unei centrale cu combustibil lichid si solid; sala de sport este dotată cu centrală proprie cu combustibil gazos.

       În prezent, scoala are opt săli de clasă în ambele corpuri, în care functionează un laborator de Stiinte ale Naturii, cabinete de Geografie, Matematică și Religie. În anul scolar 2008-2009, scoala din Nisipari s-a înscris cu un număr de 223 elevi, din care 110 băieti si 113 fete.

       Institutia este conectată la reteaua de telefonie fixă ROMTELECOM iar de la începutul acestui an scolar la reteaua INTERNET, este dotată cu fax, iar în ultimii trei ani a fost înzestrată cu un număr de 40 computere, 5 imprimante multifunctionale si 3 xerox-uri. Aceste lucruri s-au realizat prin investitia Consiliului Local Castelu, tocmai pentru a facilita accesul la informatie a elevilor si cadrelor didactice.

        Biblioteca are spatiu propriu în vechiul corp de clădire, la etaj, posedând un număr de 3674 de volume, din care 2450 beletristică, iar 1224 cărti de specialitate tehnică. La începutul anului scolar 2008-2009 scoala a mai primit pentru biblioteca proprie 160 de volume de la Guvernul României. În situatia de fată, biblioteca precum si întregul sistem informational existent în scoală, satisfac partial nevoile tot mai crescânde de documentare ale elevilor, în special ale celor care sustin anual tezele nationale si nici ale profesorilor de a fi în permanentă la curent cu informatii actuale pentru a le valorifica în procesul instructiv-educativ.

        Biblioteca nu poate detine un rol complex de centru de resurse pentru documentare si informare, nu are baza de date necesară corespunzătoare si nu poate asigura conectarea la informatiile de actualitate cu diferitele organizatii nonguvernamentale cu care institutia trebuie să aibă legături strânse de colaborare.

       Analizând aceste neajunsuri, d-na prof. Jenica Sava a luat initiativa în anul scolar 2007-2008 (când a functionat în această institutie ca profesor suplinitor pe catedra de Geografie) de a înfiinta în scoală un Centru de Documentare si Informare pluridisciplinar, care să ofere elevilor, cadrelor didactice si comunitătii locale un spatiu de formare, comunicare si informare, un laborator de experimentare a noilor tehnologii educationale în conformitate cu cerintele europene, un loc de cultură, deschidere, întâlnire si integrare.

       Astfel, în luna mai 2008, a alcătuit documentatia necesară demarării acestui proiect, depunând-o imediat la Inspectoratul Scolar Judetean Constanta, în prezent existând sperante mari în ceea ce privete solutionarea pozitivă a acestei cereri de către forurile superioare din învătământ, proiectul în cauză figurând pe lista de priorităti a Inspectoratul Scolar Judetean Constanta.

       Prin crearea acestui Centru de Documentare si Informare se are în vedere realizarea egalitătii sanselor elevilor din mediul rural, a elevilor proveniti din medii culturale, economicesi sociale diferite, prin punerea la dispozitie a materialelor necesare unei bune informări și documentări.